vineri, 11 ianuarie 2013

New Life.New Friends.


Camera era practic un apartament cu o sufragerie,o baie si doua dormitoare. 
Televizorul era aprins,iar pe canapea statea o silueta ce s-a intors si s-a ridicat imediat ce a auzit usa inchizandu-se.
        -Buna!Tu trebuie sa fi Emma!Eu sunt Melanie.Imi pare bine  sa te cunosc,mi-a spus intinzand mana.
        -Buna!Si mie imi pare bine,am raspuns strangandu-i mana.Melanie era o fata putin mai inalta decat mine.Avea ochi albastri sclipitori,parul cret de un saten deschis cu cateva suvite blonde si o fata rotunda.Parea foarte de treaba si aveam impresia ca o sa ne intelegem foarte bine.
        -Eu am luat camera aceea,a zis aratand inspre prima usa din dreapta mea.A ta este exact la fel si e lipita de a mea.E OK?m-a intrebat zambind.
        -Da,sigur!Te duci la masa?
        -Cred ca da.Vrei sa te astept sa-ti despachetezi si sa mergem impreuna?
        -Da,multumesc!Esti singura pe care o cunosc pana acum.Si nu sunt chiar cea mai indrazneata persoana asa ca as aprecia daca nu as daca sta singura.
        -Nici o problema.Te astept si cand ajungem acolo o sa-ti faca cunostiinta cu niste prietenii.
        Camera era mare si mobilata frumos.Pe birou se afla un laptop, patul era dublu,iar dulapul destul de mare cat sa incapa hainele mele care bine inteles ca au  trebuit sa fie luate toate. Fiecare tricou,pereche de blugi,sacou,geaca sau cardigan,totul era in imensele mele bagaje.M-am grabit putin ca sa nu o fac pe Melanie sa astepe prea mult.Mi-am facut un dus rapid,mi-am schimbat hainele,iar apoi am coborat impreuna cu ea in sala de mese care era impresionanta.Arata ca una din acele sali pentru petreceri din filmele ce ilustrau viata oamenilor bogati din secolul al XVII-lea.Ma gandeam cat de mult iar fi placut lui Josh,dar gandul a disparut rapid deoarece colega mea de camera ma condusese la un mic grup si incepuse sa-mi faca cunostiinta cu membrii acestuia.Erau patru fete si trei baieti.Eu,nefiind o persoana care sa retina numele altora prea rapid,mi-am facut un fel de jurnal in care aveam sa scriu despre fiecare persoana nou intalnita.

marți, 8 ianuarie 2013

72


Usor,usor incaperea a inceput sa se goleasca si intr-un sfarsit mi-a sosit randul la receptia unde se afla un domn mai varsta:
        -Numele?a intrebat el.
        -Emma Johnson.
        -Johnson?Esti fiica lui Richie Johnson si a Amandei?
        -Da,domnule. 
        -Pai,cu siguranta vad asemanarea.Ai ochii mamei tale.
        -Multumesc,domnule!Era adevarat.Chiar aveam ochii de aceiasi nuanta de albastru ca ai mamei mele.
        -Sa vedem...se pare ca esti la etajul unu camera numarul 72 -penultima de pe partea dreapta,iar colega ta este Melanie Benson.Succes si bine ai venit la Golden Eye!
        I-am raspuns,zambind prietenos,dupa care  am plecat. Datorita explicatiei receptionerului,camera nu a fost deloc greu de gasit.Dupa ce m-am holbat putin la saptezeci si doiul auriu de pe usa,am inspirat adanc si am deschis usa.



luni, 7 ianuarie 2013

Welcome,young padawans!


                             Capitolul al III-lea
                         Golden Eye Academy
        Dimineata urmatoare,bagajele imi erau incarcate de soferul trimis sa ma ia.Drumul a fost lungsi obositor,dar ce-a urmat a fost pur si simplu surprinzator.
        Nu ma asteptam ca destinatia sa fie un conac.Un conac in mijlocul pustietatii.Arhitectura era deosebita,iar in spatatele acestuia incepea o padure.Portile mari din fier forjat dadeau un aer vechi locului.Si totusi era ceva in acest peisaj...ceva ca ma intriga.Totul era prea linistit,asemanandu-se cu calmul din-naintea unei furtunii.Adica era o academie,nu?Unde erau toti ceilalti elevi?
        Raspunsul la aceasta intrebarea l-am aflat imediat ce am intrat in impunatoarea constructie.Holul mare era umplut de adolescenti,majoritatea parand sa aiba aceiasi varsta ca mine. Recunosc ca ma simteam putin coplesita.Dar nici nu am avut timp sa ma gandesc daca sa ma duc sa fac cunostiinta cu cineva ca o femeie imbracata elegant si-a facut aparitia ca prin farmec in capatul scarilor din hol si a inceput sa vrbeasca:
        -Bine ati venit,dragi elevi!Eu ma numesc Kathrine Pirce si sunt directoarea Academiei Golden Eye.In mod normal acum ar trebui sa tin acum un discurs plictisitor prin care sa va ofer mai multe informatii de care oricum nu va pasa,dar dupa cum probabil va-ti dat seama,aceasta academie nu este tocmai una...conformista.Asa ca va voi scuti in aceasta seara,
Lasandu-va sa mergeti direct la receptia din partea stanga a scarilor,de unde veti afla in ce camera stati si cine este colegul de camera.Maine va astept la ora 7 si 30 de minute in sala de mese,unde va puteti duce sa mancati imediat dupa ce va stabiliti in camerele voastre.

duminică, 6 ianuarie 2013

Goodbye,my dear!

-7 ani,am spus eu cu o mica -bine poate destul de mare- ezitare.O sa vin acasa in vacante totusi…
-Pai…imi vei lipsi foarte mult,dar daca asta este ceea ce vrei sa faci atunci eu nu te pot opri.
Am rasuflat oarecum usurata si l-am imbratisat si i-am spus ca si el imi va lipsi.Dar iata ca totusi intrbareade care mi-era cel mai frica a venit.
-Cand pleci?
Dar m-am uitat la el fara sa raspund.
-Emma,cand pleci?
Am inspirit adanc si am spus ‘saptamana viitoare’.El si-a inchis ochii,a scuturat din cap si expirat o gura mare de aer. Puteam spune ca a grait adevarul.Desi isi dorea cu siguranta sa ma opresca din a pleca,nu o va face din simplul fapt caeu  imi doream sa urmeaz cursurile de la Golden Eye.
-Trebuie sa completez un formular de inscriere si sa-l trimit.Vrei sa vii cu mine?iar raspunsul a fost doar un semn afirmativ din cap.
Ne-am dus in sufragerie,iar eu am inceput sa citesc formularul cu voce tare,strecurand cate o gluma pentru a-l inveseli pe Josh -lucru care a dat roade imediat.
Zilele ramase pana la plecarea mea treceau cat ai clipi,iar eu profitam de fiecare dintre ele pentru a sta cu bunul  meu prieten.Astfel m-am trezit cu o zi inainte porni pe drumul pe care l-am ales ca nu aveam bagajele facute si ca nici macar nu ma gandisem ce sa iau.Nu mi-a luat deloc mult sa decid ce sa iau la mine si ce nu-doar vreo trei ore.Prima data am vrut sa iau totul,ba chiar l-am rugat pe tata sa-mi demonteze mobilierul,dar tatanici  n-a apucat sa raspunda sarcastic cu un ‘da,sigur…cum sa nu’ ca mama a si  inceput cu ‘N-ai nevoie de el!’.Dupa a venit la mine in camera si m-a ajutat la bagaje-desi m-ai potrivit ar fi sa spunem ca mi-a facut ea bagajele(dar nu va imaginati ca eu n-am spus nimic la fiecare ‘nu poti sa-ti ei asta cu tine’ eu ripostam si  aduceam tot felul de argumente pe care mama le considera  inutile.

duminică, 9 septembrie 2012

Budinca de vanilie


Fara sa mai stau pe ganduri mi-am luat BlackBerry-ul si l-am sunat pe Josh.I-am spus ca trebuie sa vina urgent la mine ca sa vorbim.Iata-ma in cinci minute stand pe pat alatri de prietenul meu cel mai bun,vorbind aiurea si nestiind cum sa-mi astern cuvintele.
-Deci m-ai facut sa fug pana aici ca sa-mi spui ca nu mai ai budinca de vanilie?? a intrebat Josh in timp ce ii mangaia crestetul lui Buddy.Ai spus la telefon ca e important si ca trebuie sa vin repede!!!
-Stiu,doar ca…m-am ridicat si m-am dus la fereastra de langa biroul meu.Peisajul ma inspira mereu.
Josh s-a ridicat silentios de pe pat,lucru care nu prea ii statea in fire,si a venit langa mine.Stia ca ceva nu se potriveste. Nu l-am mintit niciodata.Nici macar acum cand am evitat sa-i spun din prima adevarul si aaflat ca nu mai am budinca.
-E frumos,nu-i asa?a spus el,alaturandu-mi-se langa fereastra.Felul in care natura ramane statornica si mareata  in ciuda casei tale moderne si mari care pare ca incearca zadarnic sa se impuna.
-Trebuie sa-ti spun ceva,am rostit eu cuvintele dorindu-mi in acest moment  sa am darul de a vorbi a lui prietenului meu cel mai bun.Eu…am primit o scrisoare.Se pare ca am fost recrutata la o scoala de spionaj si as vrea sa ma duc.
Am putut observa cum i s-a schimbat culoarea fetei,dar luasem o decizie si daca este Josh pe care-l cunosc eu o va respecta.
-Scoala de spionaj?Chiar iti doresti sa mergi?
-Da.
-Cat  timp vei fi plecata?


joi, 19 iulie 2012

Capitolul II


                                   Capitolul al II-lea
                 A  fi sau a nu fi?Aceasta este intrebarea

        Am stat o saptamana intreaga sa ma gandesc.Dar decizia trebuie luata,astazi fiind ultima zi in care ma pot inscrie.Chiar imi doresc sa merg,dar e ca si cand l-as abandona pe Josh. Ar trbui sa discut cu el.Sunt sigura ca ar intelege.Dar totusi,daca nu o va face?Daca imi va spune ca el mi-a fost intotdeauna alaturi si se simte dezamagit ca-i spun cu o saptamana inainte ca plec la nu stiu ce scoala de spioni?Si daca imi va spune sa plec?Atunci eu m-as simti oarecum dezamagita ca putin ii pasa daca sunt aici sau la cine stie cati  kilometrii departare.
        In foaia cu indrumari scria ca locatia este secreta,iar parintii mi-au spus ca incepand cu anul 2 se schimba constant  ’ locul de antrenament’-asa cum l-a numit mama.Ea si tata au fost plecati in Buenos Aires,Vienna,Madrid,Roma,New York si Cornwall.Din ce mi-a spus tata inseamna opt ani in care imi voi vedea familia si prietenii doar in vacantele scurte si rare…Merita oare?

joi, 28 iunie 2012

Artificii...din ganduri


In mintea mea explodau zeci de intrebari ca niste focuri de artificii.Nu stiam ce sa fac mai intai si nici cum sa reactionez. Dupa cateva clipe de nehotarare,m-am dus la mama si am intrebat-o:
-Este adevarat?
Mama s-a uitat la mine,nestiind despre ce vorbesc.I-am intins scrisoarea,dar ea mi-a luat din mana plicul,neputand sa-si dezlipeasca ochii de la sigiliu.Parea hipnotizata.    Intr-un final a inceput sa-si revina incet,incet pana mi-a spus:
-Nu ne-am dorit asa ceva pentru tine-eu si tatal tau.Este periculos,mai ales dupa ce absolvi.Dar daca asta iti doresti te vom lasa sa te duci.
-Nu inteleg.De unde stii tu ca e sau nu periculos?
-Acolo l-am intalnit pe tatal tau.
-Vrei sa spui ca…
-Da,Emma.Am studiat acolo.